01

Căutarea unei mai bune înţelegeri a modului în care societatea funcţionează şi evoluează din punct de vedere social, economic, cultural, este în sine un proces fără sfărşit.
Am putea defini această căutare într-un singur termen: descoperire.

Ce declanşează această 'căutare'? Mai mulţi factori, evident. Unul dintre ei este natura schimbătoare a lucrurilor. Totul se transformă in timp. Şi această schimbare ne include şi pe noi. Suntem cu toţii jucători într-un joc al schimbării şi transformării. Şi atunci când întâlnim în cale aşa zişi 'competitori’, putem schiţa definiţia unui 'multi player game’. Un joc în care ne angajăm viaţa socială zi de zi.

Există mai multe moduri de a juca acest ‘multi player’ game. ADN-ul personal, cultura generală dobândită, experienţa de viaţă, toate contribuie în a defini ce tip de jucători suntem. Sau poate mai corect ar fi să spun 'ce tip de jucători alegem să fim'(?)'.

Conform James P. Carse (’Finite and Infinite Games’, 1986) există cel puţin două tipuri de jucători: cei care joacă după reguli stricte, pe care îi numim ‘the finite players’ şi cei cu o atitudine mai 'deschisă' în ecuaţie: ‘the infinite players’.

'The finite players' sunt precum o echipă de sport ce are ţelul de a câştiga un meci: există un număr finit de jucători, resurse şi un singur, 'finit' obiectiv: să câştige acel specific meci. Aceşti jucători se concentrează exclusiv să CÂŞTIGE un joc ce are un 'început', un 'mijloc' şi un 'sfărşit'. Aşadar, la final, vor exista un 'câştigător' şi un 'învins'.

02

'The infinite players' sunt deschişi schimbări: schimbă regulile, schimbă jucătorii - ce pot fi cunoscuţi sau nu(!) - iar obiectivul nu este să câştige jocul, ci să PARTICIPE ÎN JOC pe cât de mult posibil.

Oare, extrapolând, vorbim aici de un joc al vieţii? Vorbim despre regulile întâlnite în activităţi competitive, în afaceri sau domenii sociale şi culturale? Un răspuns ar putea fi sugerat via unei alte întrebări: cum funcţionează de fapt VIAŢA?

Nu suntem, oare, noi, cu toţii 'jucători în jocuri perpetuate fără sfârşit' , sau, dacă aş alege un termen specific din business, 'fară un deadline real'? Om fi oare noi cu adevărat în competiţie cu celilalţi? Om fi noi oare atât de disperaţi să 'câştigăm' într-o prietenie sau în căsnicie? Suntem oare cu 'adevărat' în competiţie cu ceilalţi? Suntem oare atât de dornici să câştigăm în business?

Cum am putea oare defini 'învingerea' în căsnicie? Cum definim 'câştigul în business', atunci cand regulile jocului pentru fiecare dintre noi sunte atat de diferite şi - mult mai important - nu au fost niciodată 'stabilite de comun acord'?!

Practicând un joc infinit sub comanda unei mentalităţi finite, în mod cert, nu este cel mai natural şi eficient mod de a juca acest 'joc'. Consecinţele previzibile nu vor întârzia să apară: declinul încrederii, cooperării, inovării şi pierderea motivaţiei de a participa la un joc nenatural, abstract, nesatisfăcător, incomplet.

Prin urmare, în acest caz, care este alegerea noastră? Sau, poate, deja am ales!?